marți, 27 august 2013

File de poveste - 1

Era începutul lunii septembrie. Soarele încă mai strălucea timid, printre norii de ploaie ce îngălbeneau deja frunzele copacilor, făcând loc ușor anotimpului auriu. 
Toată natura parcă se pregătea încet de venirea toamnei, cu recoltele sale bogate, cu zile din ce în ce mai scurte și cu temperaturi din ce în ce mai puțin prietenoase. Cu temperaturile nu era problemă, după ce canicula topise dorința de căldură după chipurile tuturor. Toată lumea dorea, în adâncul sufletului, să poată renunța la aerul condiționat și să iasă din casă, la o plimbare, fără a fi acoperiți de șiroaie de transpirație. 
El se gândi să profite de lipsa stropilor de ploaie și să dea o tură de parc, pentru a-și pune gândurile în ordine. Se îmbrăcă cu o pereche de blugi negri și cu un tricou asortat cu blugii și cu starea sa de spirit. Își luă o pereche de adidași nike în picioare și porni către Herăstrău, pe traseul obișnuit, pe linia lui 335. Cu căștile-n urechi, ascultând mp3uri din anii ’90, de pe vremea când încă se mai făcea muzică, pierde noțiunea timpului și trece de stația la care trebuia să coboare. Zâmbește în sinea sa, gândindu-se că nu e mare lucru, coboară la următoarea și o ia la pas, către parc. 
După cinci minute și două melodii mai târziu (melodiile din vremea aceea aveau mai mult decât referen), ajunge la intrarea principală, de la Charles de Gaulle. Se duce și închiriază o bicicletă. Deja se strâng norii și conform calculelor sale, nu va avea timp să dea un tur de parc, pe jos.  Se îndreaptă către ambasada Chinei, pedalând agale, gândindu-se că în ultima perioadă a cam neglijat atât blogul cât și activitățile ce implică mișcare. Totul din cauza jobului său, care-l solicită nouă ore pe zi. Nouă ore la care se mai adaugă cele două ore pierdute pe drum, prin traficul din capitală. Unsprezece ore din douăzeci și patru pe care le pierde doar pentru că sistemul economic e făcut  de așa natură încât să limiteze maxim timpul investit în tine, ca persoană. Timp în care ai putea să te gândești la binele umanității și cât de bine trăiau dacii, pe vremea când nu existau multinaționale și nici globalizare. 
Ajunge în dreptul barajului, când […]
-          Va urma - 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu