sâmbătă, 15 septembrie 2012

Când o să am casa mea...

Va fi una la curte. Cu două etaje, cu mobilă veche, cu podele din lemn de stejar, cu ferestre mari şi luminoase, cu perdele grele, ce nu lasă niciun fir de lumină să pătrundă în sanctuarul meu.

Va fi undeva în natură, aproape de un lac, cu vecini care nu sunt trecuţi de 50 de ani.

Voi avea o bibliotecă uriaşă, din lemn masiv, superb sculptată, cu volume frumoase.

Va avea o curte imensă, cu o grădină de flori şi una de legume, un foişor al meu.

Voi avea o baie cu gresie albă şi o cadă rotundă în centru.

Vreau un pat cu baldachin în care să mă scufund.

Voi avea o doamnă drăguţă pe post de menajeră.

Voi găti prăjiturele.

Voi da petreceri şi le voi pregăti cu multe zile înainte.

Voi avea un pian. Nu ştiu să cânt la el. Dar îl vreau.

Vreau multe oglinzi. Mari.

Voi avea tablouri.

Voi avea o pisică. Una mititică, pufoasă, nebună, gata să facă pe deşteptătorul cu mine.

Şi ştiu că voi mai avea ceva. Ceva ce întrece tot ce am enumerat mai sus.

In my dreams, there are two of them. Innocent and beautiful. Their blue eyes see pretty skies.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu